Într-o serie de articole publicate astăzi pe site-ul gsp.ro , puteţi citi o comparaţie între copilăria celor născuţi în perioada Comunismului şi a tinerilor din ziua de azi.

În mod evident, computerul, internetul sau televizorul acaparează o mare parte din timpul adolescenţilor contemporani. Majoritatea ignoră activităţile sportive cu desăvîrşire. Ba, mai mult, aceştia se confruntă cu probleme de sănătate, cum ar fi obezitatea, durerile oculare...

Cu toate acestea, generaţia actuală are şi avantaje. MySport ţi le prezintă prin ochii unor copii de 12 ani, crescuţi în faţa computerului, posesori de iPhone, iPad şi orice începe cu i şi încape într-un buzunar de elev.

1. Posibilitate de informare. Generaţia actuală beneficiază de ajutorul unui singur click pentru a afla o informaţie care, acum 30 de ani, necesita un timp îndelungat de căutare. Făcînd un exerciţiu de imaginaţie, îl întrebăm pe Tudor, un elev din clasa a şasea de la Colegiul Naţional de Informatică "Tudor Vianu", din Capitală, care este capitala Republicii Kiribati. "Tarawa", vine răspunsul său. L-am contorizat: douăzeci de secunde. Wikipedia şi-a făcut, din nou, datoria!

2. Comunicare. În timp ce, înainte de apariţia internetului şi a telefoniei mobile, copii preferau să iasă în faţa blocului pentru a discuta, situaţia s-a schimbat radical din mai multe motive. Călin, colegul lui Tudor, ne spune: "Am colegi care stau foarte departe. Nu ne putem întîlni decît la şcoală sau la after. Aşa că pot discuta cu ei pe telefon sau pe net. De exemplu, într-o zi, mi-am uitat hanoracul meu preferat la şcoală. Mi-am dat seama cînd am ajuns acasă. Am intrat pe messenger - un coleg îmi lăsase un offline. Îmi luase el haina. M-a scutit de un drum făcut degeaba şi de îngrijorare". Un discurs destul de matur din partea unui băiat de 12 ani, olimpic la informatică şi matematică. 

3. Diversitate + sport!

Chiar dacă mingea de 35 a dispărut din peisaj, balonul rotund se bate în continuare în curtea liceelor bucureştene. Baschetul, fotbalul, handbalul, tenisul de masă sau voleiul sunt nelipsite din pauzele tinerilor. 

Acelaşi Călin ne spune: "După ce îmi fac temele, merg la un curs de karate. În fiecare pauză, joc tenis de masă cu prietenul meu, Tudi, sau chiar cu băieţii din clasele IX-XII. Îmi place să joc şi fotbal, şi baschet. " 

Au vorbit doi olimpici la informatică şi matematică. În imagine, puteţi observa sala de sport a liceului, umplută pînă la refuz la meciul dintre profesori şi elevi. Concluzia este una fericită: nimic nu e pierdut, totul s-a transformat. În bine!