A tunat Domnul şi i-a adunat pe toţi arbitrii gafeuri în Liga 1. Etapa cu numărul 15 din acest weekend nu a fost nicidecum a vreunei echipe, ci etapa fluieraşilor, care au făcut nişte greşeli de nepermis pentru ecusonul FIFA pe care îl deţin majoritatea. CCA şi-a dat din nou cu firma-n cap.

Să începem mai întâi cu tuşierul Nica, considerat cel mai bun arbitru de margine, a fost singurul om de pe planetă care a văzut penalty la căderea în careu a lui Mihai Costea, în Steaua – FC Braşov 1-0. Reluarea este foarte clară, Costea alunecă înainte să ajungă portarul la el, iar acesta din urmă nici măcar nu-l atinge în săritură. Penalty cu gol şi Steaua ia trei puncte cu noroc. Mergem la Sibiu, unde Voinţa primea vizita celor de la CFR Cluj. Oaspeţii au câştigat şi ei nemeritat cele trei puncte. Faza care a stârnit ropotul de huiduieli la adresa brigăzii de arbitri a fost presupusul fault al lui Dîlbea la portarul Beto, văzut doar de centralul Radu Petrescu şi nimeni altcineva, terminat cu anularea golului reuşit de mijlocaşul Voinţei. Adică ce presupus fault, vorbesc prostii, nici fault nu se poate numi acea cădere, e mai degrabă o regie ieftină venită de la un portar care şi-a greşit vocaţia. În mod sigur Beto e mai priceput la actorie decât la fotbal. Nici faulturile nu mai sunt ce au fost odată.

Ovidiu Haţegan a avut şi el câteva intervenţii discutabile la U Cluj – Oţelul 1-1, dar spre deosebire de cele de mai sus care au fost decisive pentru rezultatul final, intervenţiile lui Haţegan nu au decis partida, dar au distrus frumuseţea jocului de fotbal. Penalty-ul din care a deschis Oţelul partida a fost corect acordat, existând contact între Păcurar şi Paraschiv. La FCM Târgu Mureş – Concordia 3-0, centralul Cojocaru a dictat şi el un penalty aiurea la scorul de 1-0 pentru gazde.

Încep să pun serios la îndoială veridicitatea testelor pe care le impune CCA arbitrilor români. Pentru că ce am văzut în această etapă nu le putem numi simple greşeli de arbitraj, nu putem spune că, şi arbitrii sunt oameni, mai greşesc şi ei. Să iei asemenea decizii precum ce am văzut în această etapă, nu numai că te califică drept un incompetent pentru breasla din care faci parte, dar distrugi munca unei echipe întregi echipe, te joci cu nervii a 20 de jucători care  se luptă cot la cot să demonstreze că merită victoria pe teren. Nu ştiu, cu greu pot să-mi explic de ce apar erorile acestea de arbitraj ce umbresc fotbalul, dar cred că, şi îmi asum ceea ce spun, aceste greşeli apar ca o consecinţă a slabei pregătiri din arbitrajul românesc.  Nu e normal să gafezi în halul acesta, să vezi 11 metri când nimeni nu-l vede, să dai faulturi la simple îmbrânceli între jucători. Fotbalul e un joc dur, între bărbaţi, nu poţi să fluieri fault la orice mică atingere între ei, că nu sunt nişte domnişoare pe teren, sunt nişte bărbaţi în toată firea. În fotbalul românesc se fragmentează foarte mult jocul, se fluieră la orice cădere, orice intrare la limita regulamentului e taxată de arbitru, ceea ce nu-i corect din punct de vedere al fotbalului. Ce s-ar întâmpla dacă în Premier League s-ar fluiera la orice intrare mai tare, ar mai fi numit campionatul unde se joacă cel mai frumos fotbal din lume?

Nu am de unde să ştiu dacă aceste decizii le iau voit, nu vreau să mă hazardez să arunc cu afirmaţii nedovedite, dar cred că n-ar strica ca CCA să impună vizite la psiholog pentru fluieraşii români. Când eram la liceu, cei mai neastâmpărăţi erau duşi la psihologul şcolii când erau prinşi asupra faptului cu o boacănă. La câte boacăne au făcut de-a lungul timpului arbitrii români, un psiholog ar avea multă treabă cu ei. Părerea mea.

Material apărut şi pe platforma de comentarii şi opinii sportive sportcaffe.ro