Anunţul încetării investigaţiei conduse de Jeff Novitzky împotriva americanului Lance Armstrong a venit cum se cuvine. În vinerea dinainte de SuperBowl, într-o după-amiază tihnită de pe Coasta de Est, fără prea multă atenţie. De fapt, atît de puţină atenţie, încît Lance nu a binevoit să anunţe marea reuşită pe twitter, adică pe platforma online de pe care l-a atacat de-a lungul timpului pe Contador şi şi-a anunţat acţiunile fundaţiei LiveStrong. Nicio problemă. Lance continuă să fie "tată, atlet şi luptător împotriva cancerului", Patriots nu a avut noroc la acel Hail Marie al lui Tom Brady din ultimele secunde, planeta e în status quo.

De cealaltă parte a Oceanului, Alberto Contador, fostul coechipier al lui Lance Armstrong (al cîtelea?) a fost condamnat la doi ani de carceră. Spaniolul nu a fost iertat pentru consumul de Clenbuterol, a fost sancţionat dur de Pat McQuaid, bucuros să se găsească din nou în postura justiţiarului, după care a fost evacuat în ţara lui Floyd Landis. Ba mai mult de atît, spaniolul ar putea fi nevoit să plătească 2.4 milioane de euro ca amendă, în cazul în care sugestia lui McQuaid trece de comitetul de aprobare al TAS.

Totuşi, să ne amintim. Acuzaţia de pe umerii lui Contador nu privea atît consumul de Clenbuterol, cît dopajul sanguin. Contador a returnat valori suspect de mici, iar scepticii au explicat cum urmele mărunte de Clenbuterol provin din pungi de sînge recoltat aterior competiţiei din Hexagon şi injectate în timpul Pirineilor şi al Alpilor. Nimic impresionant, sîntem familiarizaţi cu asemenea dezvăluiri, ciclismul a devenit un sport ciuruit de scandaluri. Execuţia a fost scurtă, cu mijloace restrînse şi bîiguieli amuzante. Oscar Pereiro Sio a ieşit în apărarea compatriotului său, Merckx a tunat la adresa prelungirii verdictului, McQuaid s-a văitat. Dopajul a trecut, titlurile s-au retras, amintirile stau în picioare.

Înapoi peste Ocean. Tyler Hamilton, fostul coechipier al gigantului de la US Postal, a povestit acum cîtva timp, în cadrul unei emisiuni televizate, despre metodele sinistre prin care Lance Armstrong devenea supraomul de pe şosea. Hamilton a fost secondat de Hincapie, alt locotenent devotat pînă în gingii cauzei americane. Primul a fost Landis, ursuleţul trandafiriu şi infernal din cazul 2006. Dosarul nu a prins contur. Nu am avut un nou caz Marion Jones, eroul american a continuat alergarea, zîmbetele înţelepte s-au plimbat prin faţa microfoanelor. În vuietul general al Patrioţilor şi al celor de la Giants, în urletele echipei lui Contador, Lance a reuşit exerciţiul alchimist de a transforma amintirile, de a le modela cu tact şi iscusinţă după chipul şi asemănarea bunului avocat Fabiani. Acum, mulţi dintre noi ne îmbărbătăm şi credem că ele nici nu au existat, căutîndu-le sfioase pe la călcîiele pantofilor.

Un Ocean, două metode diferite. Ca două roţi.