Bah, voi n-aveti pic de frica, de rusine?
Sunteti totul,
Sunteti cei care ridica pentru orice tata botul
Nu v-au invatat parintii ca-i a dracu’ lumea-n sine,
Ca s-au dus regii si printii, ca ce trece nu mai vine?
Lacrimati ca proasta-n targuri, va zbateti ca nebunii
Nu vedeti c-au dat in parguri alte lanturi, alte funii?
Doamne, cum le stiti pe toate
Si eu dau din coate-n mine si ma-ntreb
De se mai poate sa faci raul rau in bine
Aah…Aia-I buna, aia nu e buna, aia…
Ce usor e sa spui asta, ailalta nu e buna
Vine lupu’, papa oaia si ciobanul rade-n luna
Uite-I, Doamne, cum se cearta si se fac de rasul tarii
Ieri se milogeau la poarta si pupau poala puterii
Ne cereau marinimie, ne dadeau luna si stele
Doamne, ce fatarnicie pe alesii tarii mele
Lacrimeaza la tribuna, se lovesc in piept cu pumnul
Zama lunga de minciuna, unu-s toti si toti sunt unul
Un amestec, o cocleala, ceva-ntre otet si fiere
O rugina sau o bala, o pozitie: putere
Dai intr-unul, sar cu totii
Nu mai au principii, gata,
Sa ne menajam nepotii.
Nu conteaza ce-a fost tata,
Banii tai, eeh, sunt banii nostri
“Jos morala comunista”
Natiunea naste monstri.
Ce lozinca mai exista?
Hmm..Grija fata de natura
Semenii duca-se dracu’
Asta da nomenclatura
Nu cu via, cu aracul.
Via las-o sa tarasca, e-nvata cu pamantul.
Noua sa ne prisoseasca si puterea si cuvantul
Noua sa ne fie bine, sa ne-alegem cu de toate
Ca de maine….Ce e maine?
Tot ca azi, tot cine poate.
Eeh..Copiii lu’ taticu’
Nu va mai jucati cu focul
Ca se supara bunicul si va bate nenorocul
Ca bunicul asta stie cum si cat si cand sa lase
Ca tot robotind prin vie, i-a crescut via prin oase
Si e mare cat e toata vatra tarii
Cum ni-I visul..Nu-l invarte nicio roata,
Cu el nu te joci de-a prinsul
Si sunt sigur c-o sa-I vina sa va-nsire asa cu acul,
Sa va spanzure-n lumina si sa va trimita dracu’
Ca nu ne-ati bagat in seama nici ca cat
N-am existat…Am fost asa o forma, o aratare, un abur
Nici atat, un fel de…un manechin fara de uniforma
Un fel de aglomerare fara tel pe care-o manevrati cum va convine
Dar cine sunteti voi? Din ce castel va coborati?
Sau dintrece ruine veniti sa ne-nvatati ce sa gandim?
Si sa ne spuneti: ”Noi suntem frumosii, va botezam, va cununam”
Sa fim mult mai uniti decat au fost stramosii
Ce raie, ce mizerie, ce zoi pe ambitiile voatre trecatoare
Ce lume rea rasare dintre noi
Ridica, Doamne, iar spanzuratoare!
Dar pune-I pentr-un timp cu capu’-n jos
Sa vada locul care-l parasira
Sa-l vada, sa se stie ca-I pe dos urcusul brusc pe care se suira
Ca prea devreme s-au ajuns ajunsii
Si ca mai sunt cutremure pe lume, ca pot sa cada, pot sa fie invinsii
Ca nu-s decat porecle, nu sunt nume
Degeaba, sa le fluturi si-un tramvai
Ca ei tot cu ochii-n sus si spre-nainte
Se lasa ceata, domnilor.
Si noi ne-nlacrimam degeaba-ntre cuvinte
Mi s-a pus de ieri un nod in gat
Si ma-neaca fumul vorbariei
Nimeni nu mai stie cum si cat trestia sopteste mustariei.
Curg siroaie de minciuni pe strada
Nicio lacrima de adevar
Rar de tot o raza ia-n raspar intunericul ce va sa cada
Dau pensionarii semn ca mor
Si copiii fug mereu de-acasa
Si alesii latra-n difuzor ca vor face tara mai manoasa
Si desupra bunul Dumnezeu
Sictirit de golul din cuvinte
Stinge mucul candelei de seu
Si viseaza c-o s-ajunga presedinte.

             Poezia de mai sus se numeste "Stare de fapt", ii apartine exceptionalului oltean Tudor Gheorghe si face parte din spectacolul "Mie-mi pasa", spectacol lansat atunci cand se implineau zece ani de la ceea ce istoria a retinut sub denumirea de "Revolutia romana din 1989". Dupa alti zece ani Tudor Gheorghe a schimbat denumirea spectacolului din "Mie-mi pasa" in "Degeaba?!". E o forma aspra de protest a unui mare intelectual roman fata de prea multele mizerii intamplate in tara lui. Tudor Gheorghe a ajuns la concluzia, foarte dureroasa, ca in 1989 oameni nevinovati au cam murit degeaba...

              Va veti intreba ce legatura are aceasta formidabila poezie cu sportul. Are. In urma cu cateva zile presedintele C.O.S.R, domnul Octavian Morariu, a dezvaluit intr-o conferinta de presa ca, in an olimpic, sportul romanesc a primit de la stat doar 30 % din banii pe care ii solicita. Este inca o mostra de dispret a clasei politice fata de sanatatea fizica si morala a natiunii. O natiune care nu are grija de sanatate, sport, cultura si educatie e pe cale de disparitie. N-are rost sa ne miram ca, in conformitate cu ultimul recensamant, populatia Romaniei a scazut de la 22 la 19 milioane, adica la nivelul din 1966. In aceste conditii n-are sens sa le cerem performante sportivilor care vor reprezenta Romania la Londra. Ne ducem in primul rand ca sa respectam principiul lui Pierre de Coubertin... Se pune o intrebare legitima: la ce ne mai trebuie participare la Jocurile Olimpice? N-ar fi mai bine sa stam acasa? Economisim bani la buget, ca e criza...

               In incheiere ii dau din nou cuvantul lui Tudor Gheorghe:

               Dar decat asa, Parinte,

               Naclait de pesimism

               Scoate-ma din necuvinte

               Da-ma-n... totalitarism!