A inceput noua stagiune la Steaua. Circul si circarul si-au reluat reprezentatiile. Am incercat uneori sa-i evidentiez meritele lui Gigi Becali, tocmai pentru a-i mai camufla din marile defecte si multele greseli. Acum Becali e de-a dreptul ridicol. Dupa jocul de-a uite-o nu-i cu reintoarcerea in Ghencea, a inceput deja sa strice ceea ce Ilie Stan a incercat sa construiasca. Nu zic ca antrenorului stelist i-a si reusit, insa, cred eu, calea pe care a pornit este una promitatoare.  

Dupa primul meci Steaua a aratat nu ca joaca extraordinar ci ca aplica, dupa ani multi, o filosofie sanatoasa asupra jocului. Pentru cine nu a remarcat, ros-albastrii ajung des in pozitie de finalizare, suteaza la poarta intr-o repriza cat o faceau in cinci jocuri sub carmuirea fostilor antrenori. Nu-i putin lucru. Pentru calitatea precara a materialului uman (fotbalistic vorbind) avut la dispozitie nu este de vina Stan. Nu el a hotarat transferurile.

Din pacate si acest drum pare blocat pentru Steaua. Definitiv si irevocabil. Cel care se opune este si de aceasta data acelasi om. Showman-ul cu coasa, nascut sa ucida antrenori, jucatori, sperante si vise. Cel care are drept singur obiectiv distrugerea celorlalti si implicit autodistrugerea este iarasi in lumina reflectoarelor. El nu asteapta aplauze ci huiduieli. Acest saltinbanc, ce foloseste drept plasa de salvare o avere artificiala, se joaca cu destinele angajatilor fara niciun discernamant, considerandu-se insultat de orice ovatie adresata acestora.

Dupa doar un meci, incheiat ce-i drept nefericit, si inaintea altuia, in care cu greu mai poti motiva jucatorii, teribilul patron disponibilizeaza titularii, desfiinteaza antrenorul si implicit isi indeparteaza suporterii. Sigur, cum meciul se joaca in deplasare, iar banii pe biletele de acasa s-au incasat, suporterii nu mai reprezinta o miza.  

Nu stiu daca scaunul lui Ilie Stan mai poate fi salvat si, in actuala conjuctura, nici nu cred ca trebuie salvat. Ma intreb insa cine sau ce, cand si cum va salva Steaua din ghearele insuccesului, a umilitei si a ignorantei. Intr-adevar cat exista pasiunea suporterilor traieste si speranta, insa orice pasiune se stinge usor usor daca nu este sustinuta. In aceste circumstante un succes in Olanda, si asa foarte improbabil, tine de absurd. Cum ar putea haosul si prostia sa invinga organizarea si inteligenta?