Milan îi spune NU lui Maldini. Juventus îl anunţă pe Del Piero să îşi facă bagajele din vară. Ar mai rămîne ca Roma să îi întoarcă spatele lui Totti.

Pe 24 mai 2009 un întreg stadion îşi ovaţiona legenda în picioare. 901 de meciuri jucate. 26 de trofee în palmares. O întreagă carieră petrecută sub aceleaşi culori şi un număr trei retras în onoarea lui de clubul milanez.

De atunci au trecut aproape trei ani. Paolo Maldini a rămas acelaşi tip atletic, jovial. "Joc în continuare fotbal, dar acum o fac ca atacant. După o întreagă carieră petrecută în apărare, acum o poftă imensă de a da goluri", spune fostul zid din apărarea Milanului.

Maldini are şi un mic regret. O tristeţe profundă în suflet. Au trecut aproape trei ani şi nimeni de la Milan nu s-a mai interesat de el. Nici un telefon, o felicitare de Crăciun sau de Anul Nou. Şi în niciun caz o propunere de a reveni ca oficial la echipa pentru care şi-a dedicat întreaga viaţă.

Îi e dor de cele două culori, de vuietul tribunelor, de scheme, tactici, entuziasm, pregătiri, negocieri, meciuri oficiale. Cam tot ce înseamnă fotbal profesionist.

Telefonul totuşi sună, însă, surpriză, la celălat capăt al telefonului nu e Galliani, ci Leonardo. "Te vrem la PSG alături de noi", îi transmite fostul său coechipier.

Maldini e în impas. Nu ştie ce să aleagă. Se satură. Răbufneşte! Şi trage concluzia: "Milan nu mă vrea!".

Declaraţiile lui ajung în ziare, frustările lui ies la lumină, însă dinspre Millanelo încă nimic. Apelurile vin doar dinspre Paris.

Del Piero, aceeaşi dramă

La cîteva sute de kilometri depărtare, o altă legendă a fotbalului italian trăieşte o dramă asemănătoare. Nici nu s-a gîndit să îşi pună ghetele în cui că oficialii clubului pentru care evoluează au decis deja în locul lui. "Din vară ne despărţim" i-au transmis oficalii lui Juventus lui Alessandro Del Piero.

Pus în faţa acestui fapt, căpitanul a plecat ochii în pămînt şi a rămas fără reacţie. De fapt, cîteva săptămîni bune s-a şi ferit să declare ceva.

15 ani în aceiaşi familie nu pot fi uitaţi aşa uşor. Pe urmă s-a resemnat, va pleca, dar încă va mai juca. "Cel puţin doi ani", a anunţat decarul bianconero. Pe urmă au apărut şi cîţiva stropi de speranţă. "Poate totuşi rămîn la Torino", şi-a spus Del Piero. Nici un semn că sentimentul ar fi împărtăşit şi de cei din conducerea clubului.

Totti nu mai face şi desface

Erau vremuri în care cuvîntul lui Totti era lege la AS Roma. O perioadă în care opinia lui chiar conta, iar şefii se străduiau din greu să îi facă pe plac.

Această perioadă pare,însă, a fi apus. Relevant este conflictul pe care atacantul l-a avut cu Luis Enrique în vara trecută. Cei doi ajunseră într-un moment în care practic nici nu îşi mai vorbeau.

Dacă episodul s-ar fi petrecut cu cinci ani în urmă, în mod normal antrenorul ar fi fost expediat în doi timpi şi trei mişcări de la echipă. De această dată, oficalii au ales să meargă pe mîna lui Enrique şi să ignore nemulţumirile căpitanului echipei.

Pus în faţa acestui fapt, Totti a protestat cît a putut după care a trebuit să se resemneze. Şi a făcut ceva ce aproape uitase. S-a acomodat la cerinţele echipei şi ale antrenorului. Conflictul a fost stins şi uitat, însă concluzia a rămas: Totti nu mai e fotbalistul în jurul căruia se învîrte totul la Roma. E doar un jucător din echipă.

Spania: O legendă sacrificată în favoarea unui brand

Cînd Ronaldo a ajuns la Real exista o mică problemă. Numărul 7 era deja luat şi aparţinea căpitanului Raul. Brand-ul CR7 nu putea fi lansat pe piaţă. Oficialii Realului au trebuit să se mulţumească o perioadă doar cu CR9.

Situaţia s-a rezolvat după un singur an. Lui Real i se arăta uşa cu zîmbetul pe buze, iar Ronaldo avea cale liberă spre numărul său preferat şi spre o reţetă de marketing de succes.

Exemple pozitive: Anglia şi Bayern

Excepţie de la această regulă face Premier League, care a impresionat frumos în acest an chemînd doi vetereani la arme. Thierry Henry şi Paul Scholes au fost reintegraţi în echipele pentru care au făcut istorie.

Un exemplu frumos ne oferă şi Bayern Munchen. Cea mai bună echipă din Bundesliga şi-a ţinut de-a lungul timpului mereu aproape jucătorii care au făcut cinste clubului. Nume ca Franz Beckenbauer (preşedinte onorific), Karl-Heinz Rummeingge (dierctor general) sau Uli Hoennes (preşedinte) fac parte din organigrama clubului.

Cum e la noi

Nici Liga 1 nu face notă discordantă. Cel mai apropiat episod îi are ca  protagonişti pe Maftei şi pe Copos.

Ajuns într-un con de umbră la CFR Cluj, fostul giuleştean ar fi vrut să revină la Rapid, clubul pentru care a evoluat mai bine de opt ani. Copos i-a spulberat, însă, speranţele printr-un mesaj clar: "Te iau doar gratis". Lucru imposibil, clujenii nefind dispuţi să renunţe aşa uşor la fundaş.