Sâmbătă am alergat 24 de kilometri pe zăpadă. Oricum, bine că nu era gheaţă. Ca să fac cei 24 de kilometri am avut nevoie de aproape trei ore. Nu am tras tare pentru că era destul de dificil să mă ţin pe picioare.

Prima tură de Herăstrău (6 kilometri) a fost cea mai dificilă. După un kilometru, mi-am zis că renunţ , dar, încet, încet, am reuşit. E adevărat că după o vreme a apărut şi acomodarea cu terenul. Cu toate acestea, solicitarea a fost ca pentru 30 de kilometri.

M-am simţit bine la sfârşit. Cel mai greu a fost să dezgheţ maşina. Parcul nu a fost aglomerat şi m-am gândit la frumuseţea alergărilor de toamnă.

Partea bună e că nu m-a întors răceala şi mă simt bine. Îmi voi continua schema de antrenament, deşi mi-am propus să nu mai alerg la temperaturi sub minus 10 grade. Ideea e că îmi ia foarte mult să mă refac după o cursă la temperaturi atât de scăzute. După 12 kilometri la minus 15 grade am tuşit o săptămână.

Am observat că un corespondent s-a revoltat pentru că am scris de faptul că am înlocuit alergarea cu exerciţiile de forţă. În schema de antrenament pe care am publicat-o pe acest blog am prevăzut o şedinţă de antrenament de forţă o dată pe săptămână, indiferent de vreme.

În toate conceptele de antrenament pentru alergare se vorbeşte de importanţa exerciţiilor de forţă. Aşa că nu cred că e greşit ca atunci cînd nu se poate alerga din cauza vremii să găseşti alte modalităţi de a-ţi păstra forma, chiar şi umilitoarea postură de a face flotări.