Dupa cum probabil stiti deja , in aceasta perioada se desfasoara Campionatul Mondial de Snooker de la Sheffield. Sigur fara prea multa mediatizare desi sunt convins ca fani ai acestui sport exista in tara noastra foarte multi. S-a ajuns in sferturile de finala.

Si ma opresc aici cu prezentarea aceasta a CM , pentru ca ea conteaza prea putin. Ma indrept spre unul dintre sferturile de finala. Stephen Hendry - Stephen Maguire. In dimineata frumoasei zile de 1 Mai 2012 , eram increzator. Speram...speram si credeam in regele snookerului , in scotianul Hendry. Reusise la aceasta editie breakul maxim si sa il invinga pe campionul en-titre. Asadar ma gandeam ce frumos ar fi un nou titlu la Crucible. Entuziasmul mi-a disparut repede. Maguire a reusit un 7-1 rapid de dimineata , iar seara a incheiat partida scor 13-2. Groaznic. Asta gandeam la sfarsitul partidei. Nu stiam insa ca ce avea sa fie si mai rau abia urma . Magicianul tacului , cel care mi-a marcat copilaria s-a retras. A renuntat sa ne mai incante cu jocul lui si ne-a lasat in urma istorie. O istorie plina de glorie , cum nimeni nu mai are in acest sport. Stephen e Schumacher al F1 , e Federer al tenisului , Messi al fotbalului , Jordan al baschetului si asa mai departe. E greu sa treci prin ce a facut Hendry , am sa incerc sa trec doar cateva merite. Cel mai tanar campion mondial , de 7 ori campion mondial , numarul 1 in lume timp de 8 ani consecutivi , 36 de turnee de puncte castigate si 72 in total ,  de 11 ori breakul maxim si peste 700 de breakuri de peste 100 de puncte. Fara cuvinte.

Probabil snookerul nu a mai suferit o asemenea pierdere de la Paul Hunter. Sigur situatia este alta , dar cu siguranta snookerul a pierdut enorm. In ambele situatii. Nu putem decat sa ne inchinam in fata ta , si sa iti multumim pentru tot. Acesta a fost Stephen The Golden Boy HENDRY!